hmmm

citesc intai ieri pe fuga introspectiunea cu stramosii si cu abilitatile individuale mostenite de la ei si folosite la procesul de creare/distrugere de valoare specific oricarui individ care nu traieste ca sa zaca sau, poate mai realist, doar la supravieturiea in sens darwinistic. Hmmm, devin la fel de confuz ca si fraza de mai sus, imi da de gandit, dar aman pentru cand am timp. Nu am si ma loveste azi ca din senin postul numarul doi cu floarea, electronul si cu intrebarea, retorica de altfel, despre cum vom fi noi, voi, ei, ele peste trei mii de ani cand va veni, nu-i asa?, marea implozie, cu m mare si i mare.

Bai, adica...cine suntem si-unde mergem? Si de ce? Martzea la pranz. Cred ca mai am nevoie de o cafea...