un pic reflexiv dupa masa de pranz

acum ceva vreme am avut o izbucnire impotriva felului de a fi al romanilor - superficial si atoatestiutor - atitudine ce spuneam ca poate conduce in cel mai bun caz la mediocritate. Ei bine, articolul lui Cornel Nistorescu in editorialul de azi din EvZ adauga la contextul izbucnirii mele cateva elemente noi si relativ realiste despre noi ca natzie:

"[sa vina nemtii sau elvetienii...] ... sa curete fintinile, lacurile si cursurile de apa. Altcineva, tot din Europa, sa stearga literatura porcoasa de pe peretii WC-urilor publice, sa le spele, sa le puna hirtie si sa le spuna utilizatorilor povesti duioase pentru a nu se mai cocota pe colace. Cineva sa ne poata civiliza in aceste chestiuni elementare, despre care nu vrem sa vorbim, pe care nu vrem sa le vedem. Noi nu acceptam decit tratament egal de la europeni si vinzarea-cumpararea tapsanelor la acelasi pret cu pamintul de la marginea Parisului, a Londrei sau a Berlinului. Vorba ceea, ori sintem cu totii europeni, ori sa ne lase dracului in pace!

Romania, tara ocupata de ciini si oameni fara capatii, exceleaza doar in orgolii de mahala. Pe noi, ma? Pai, nu sintem cei mai vechi si cei mai tari din parcarea europeana?"

Cum era zicala cu prostul si fudulul? Din pacate, pe de alta parte, asta si reflecta faptul ca multi dintre noi ca indivizi ne-am cam pierdut speranta ca la nivel colectiv sau de comunitate a romanilor din Romania suntem in stare sa facem ceva. Iar asta de fapt este concluzia ce trebuie trasa in urma absenteismului ridicat pentru exercitarea dreptului constitutional de a alege pe cineva sa te reprezinte.

Imi aduce aminte de un banc: care e solutia Romaniei pentru a se redresa economic: declaram razboi americanilor si ne predam.

Rasu'-plansu', azi iar sunt cam sceptic, pesimist sau nerezonabil. Sau toate trei la un loc.